Diferența dintre multiplicator și accelerator în economie

Economia, ca disciplină, este îmbogățită cu diverse modele, instrumente și concepte care îi ajută pe economiști să înțeleagă funcționarea complexă a economiei. Două astfel de concepte importante sunt multiplicatorul și principiul accelerației. Deși ambele se referă la creșterea economică și fluctuațiile, ele reprezintă dinamici și mecanisme diferite în economie. Înțelegerea rolurilor, diferențelor și interrelațiilor lor este esențială pentru a înțelege întregul spectru al teoriei economice și al concepției politicilor.

Acest articol analizează principiile multiplicatorilor și accelerării, explicând definițiile, mecanismele și diferențele lor individuale, în timp ce explorează modul în care acestea interacționează în influențarea activității economice.

Ce este multiplicatorul?

Conceptul de multiplicare provine dineconomia keynesiană, care subliniază rolul cererii agregate în determinarea producției economice globale. Multiplicatorul explică modul în care o modificare inițială a cheltuielilor (cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau investițiile) poate avea un efect amplificat asupra producției economice totale. În esență, arată că o creștere mică a cheltuielilor autonome poate duce la o creștere mult mai mare a venitului și producției naționale.

Procesul multiplicator funcționează prin runde succesive de cheltuieli. Iată cum funcționează întrun exemplu simplificat:

• Injectie inițială: să presupunem că guvernul decide să cheltuiască 100 de milioane USD pentru construirea infrastructurii. Această cheltuială inițială este injecția care începe procesul de multiplicare.
• Creșterea veniturilor: companiile care primesc aceste contracte de 100 de milioane USD vor plăti salarii și vor cumpăra materiale, ceea ce va crește veniturile pentru lucrători și furnizori.
• Consum și cheltuieli: lucrătorii și furnizorii, la rândul lor, cheltuiesc o parte din venitul lor sporit pe bunuri și servicii, crescând veniturile celorlalți din economie. Partea din venit care este cheltuită pentru bunuri și servicii autohtone se numeștepropensitatea marginală de consum (MPC).
• Ciccuri repetate: acest proces se repetă în runde succesive, fiecare rundă ducând la creșteri suplimentare ale veniturilor și cheltuielilor. Valoarea creșterii veniturilor scade cu fiecare rundă din cauza economiilor și importurilor, dar efectul cumulat este o creștere mult mai mare a venitului național decât injecția inițială.

Formula multiplicatorului este dată de:

Multiplicatorul = 1 / (1 MPC)

Unde MPC este tendința marginală de a consuma. Un MPC mai mare înseamnă un multiplicator mai mare, deoarece mai mult din fiecare dolar suplimentar de venit este cheltuit mai degrabă decât economisit.

• Multiplicatorul de investiții: se referă la efectul unei creșteri inițiale a investiției asupra venitului total.
• Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale: se referă la impactul creșterii cheltuielilor guvernamentale asupra producției economice generale.
• Multiplicatorul de taxe: Măsoară impactul unei modificări a impozitelor asupra producției economice. O reducere a impozitelor crește venitul disponibil, ceea ce duce la un consum și producție mai mari, deși multiplicatorul impozitului este de obicei mai mic decât multiplicatorul cheltuielilor.

Multiplicatorul este crucial pentru înțelegerea modului în care politicile economice, în special politicile fiscale (cum ar fi schimbările în cheltuielile guvernamentale sau impozitarea), afectează cererea și producția agregate. În perioadele de recesiune sau de recesiune economică, guvernele folosesc adesea efectul multiplicator pentru a stimula cererea și pentru a stimula creșterea economică.

Ce este Acceleratorul?

Principiul acceleratorului este un concept economic care se concentrează pe relația dintre investiții și modificările producției sau veniturilor. Acesta sugerează că nivelurile de investiții nu sunt influențate doar de nivelul absolut al cererii, ci, mai important, derata de schimbarea cererii. Teoria acceleratorului presupune că atunci când cererea de bunuri și servicii crește, este probabil ca întreprinderile săși crească investițiile în bunuri de capital (cum ar fi mașini și echipamente) pentru a satisface nevoile viitoare de producție.

Acceleratorul funcționează de la premisa că întreprinderile își ajustează stocul de capital ca răspuns la modificările producției. Iată cum funcționează:

• Schimbarea cererii: să presupunem că cererea consumatorilor pentru un produs crește semnificativ. Pentru a satisface această cerere, companiile ar putea avea nevoie săși extindă capacitatea de producție, ceea ce necesită investiții de capital suplimentare.
• Investiții induse: nevoia de creștere a producției determină firmele să investească în mașini, instalații și echipamente noi. Cu cât cererea crește mai repede, cu atât sunt necesare mai multe investiții.
• Investiția amplifică creșterea: această investiție duce la creșterea locurilor de muncă, a veniturilor și a producției, ceea ce, la rândul său, crește și mai mult cererea de bunuri și servicii. Cu toate acestea, spre deosebire de multiplicatorul, care continuă indefinițial, efectul accelerator poate scădea atunci când creșterea cererii încetinește sau se stabilizează.

Formula de bază pentru accelerator este:

Investiție = v (ΔY)

Unde:

• față de coeficientul accelerator (raportul dintre stocul de capital și producție.
• ΔY este modificarea producției (sau a venitului.

Astfel, cu cât variația producției este mai mare, cu atât investiția indusă este mai mare.

Principiul acceleratorului este esențial în explicarea fluctuațiilor cheltuielilor pentru investiții și a rolului acestuia în conducerea ciclurilor economice. Deoarece investițiile sunt foarte sensibile la schimbările cererii, chiar și o mică creștere a consumului poate duce la o creștere semnificativă a investițiilor. Dimpotrivă, o încetinire a cererii poate duce la o scădere bruscă a investițiilor, exacerbând recesiunile economice.

Diferențe cheie între multiplicator și accelerator

În ciuda faptului că atât multiplicatorul, cât și acceleratorul sunt legate de modificările producției și ale cererii, există diferențe semnificative în ceea ce privește mecanismele și rolurile lor în economie. Mai jos sunt diferențele principale dintre cele două concepte:

Multiplicatorul: multiplicatorul se referă la efectul unei creșteri inițiale a cheltuielilor care duce la o creștere generală mai mare a venitului național prin runde succesive de consum.

Acceleratorul: acceleratorul se referă la procesul în care modificările producției (sau cererii) conduc la investiții induse în bunuri de capital pentru a crește capacitatea de producție.

Multiplicator: efectul multiplicator este declanșat de ocreștere inițială a cheltuielilor autonome, cum ar fi cheltuielile guvernamentale, investițiile sau exporturile. Aceste cheltuieli creează venituri, care la rândul lor stimulează cheltuieli suplimentare.

Accelerator: efectul accelerator este cauzat deschimbările ratei de creștere a cererii. Subliniază relația dintre creșterea cererii și nivelul investițiilor.

Multiplicatorul: multiplicatorul afectează în primul rândconsumul. Acesta evidențiază modul în care consumul (sau cheltuielile) crescute se propagă prin economie, ducând la creșterea veniturilor și a producției.

Acceleratorul: acceleratorul se concentrează peinvestiții. Acesta arată modul în care modificările ratei de creștere a producției determină întreprinderile să investească în bunuri de capital.

Multiplicator: procesul multiplicator are loc pe un orizont de timp mai lung, deoarece efectele unei creșteri inițiale a cheltuielilor se răspândesc în economie pe mai multe perioade.

Accelerator: efectul accelerator poate fi mai imediat și mai pronunțat pe termen scurt, deoarece firmele își ajustează rapid investiția ca răspuns la schimbările cererii.

Multiplicator: în procesul multiplicator, o creștere a cheltuielilor (cheltuieli autonome) duce la o creștere a veniturilor și a producției.

Accelerator: în modelul accelerator, o creștere a producției duce la investiții mai mari, care, la rândul lor, pot crește și mai mult producția.

Multiplicator: efectul multiplicator tinde să se stabilizeze odată ce creșterea inițială a cheltuielilor trece prin economie, deși impactul său poate persista în timp.

Accelerator: efectul accelerator poate duce la fluctuații mai pronunțate, deoarece investițiile sunt foarte sensibile la modificările creșterii cererii. Dacă creșterea cererii încetinește, investițiile pot scădea brusc, ceea ce duce la instabilitate economică.

Interacțiunea dintre multiplicator și accelerator

În timp ce multiplicatorul și acceleratorul sunt concepte distincte, ele interacționează adesea în economia reală, amplificând efectele unul celuilalt. Această interacțiune poate duce la schimbări semnificative ale activității economice și ale ciclurilor economice.

De exemplu, o creștere inițială a cheltuielilor guvernamentale (efectul multiplicator) poate duce la un consum mai mare, ceea ce crește cererea de bunuri. Pe măsură ce cererea crește, întreprinderile pot răspunde investind în capital nou (efectul accelerator) pentru a satisface cererea viitoare. Această investiție indusă poate crește și mai mult veniturile și producția, ceea ce duce la o nouă rundă de efecte multiplicatoare. Interacțiunea dintre cele două procese poate crea unmodel multiplicatoraccelerator, care explică modul în care modificări relativ mici ale cheltuielilor sau cererii autonome pot duce la fluctuații mai mari ale producției și investițiilor.

Cu toate acestea, această interacțiune poate contribui și la instabilitatea economică. Dacă creșterea cererii încetinește sau se oprește, întreprinderile pot reduce drastic investițiile, ceea ce duce la o scădere a veniturilor, producției și ocupării forței de muncă. În astfel de cazuri, efectul accelerator poate amplifica impactul negativ al cererii reduse, ceea ce poate duce la o recesiune.

Contextul istoric al multiplicatorului și acceleratorului

Efectulmultiplicatora fost popularizat de John Maynard Keynes în timpul Marii Depresiuni din anii 1930, ca partea teoriei sale economice revoluționare conturate în„The General Theory of Employment, Interest and Money” (1936). Înainte de Keynes, economiștii clasici credeau în mare măsură că piețele se autoreglează și că economiile vor reveni în mod natural la ocuparea deplină a forței de muncă fără intervenția guvernului. Keynes, totuși, a observat efectele devastatoare ale șomajului pe scară largă și ale resurselor subutilizate în timpul crizei și a susținut că guvernele trebuie să joace un rol mai activ în stabilizarea economiei.

Keynes a susținut că o scădere a cererii de bunuri și servicii din sectorul privat ar putea duce la recesiuni economice prelungite, deoarece firmele reduc producția, concediază lucrători și reduc investițiile. Rezultatul a fost o spirală descendentă a veniturilor, producției și ocupării forței de muncă în scădere. Pentru a contracara acest lucru, Keynes a propus ca guvernele să mărească cheltuielile publice pentru a stimula cererea și a porni economia. Conceptul de multiplicare a devenit esențial pentru acest argument, arătând că o creștere inițială a cheltuielilor guvernamentale ar putea avea un efect mai mare, asemănător unei ondulații în întreaga economie.

Multiplicatorii nu sunt doar un construct teoretic; a jucat un rol esențial în modelarea politicii fiscale moderne. În perioadele de recesiune economică, guvernele folosesc adesea pachete de stimulente fiscale menite să stimuleze cererea și producția. Acest lucru se bazează pe convingerea că efectul multiplicator poate mări impactul cheltuielilor guvernamentale, crescând activitatea economică generală și ajutând la scoaterea unei economii dintro recesiune.

Principiul acceleratorului, pe de altă parte, își are rădăcinile în teoriile economice anterioare aleinvestițiilor și creșterii, în special în lucrările unor economiști precum Thomas Malthus și John Stuart Mill. Cu toate acestea, a fost oficializat la începutul secolului al XXlea de către economiști precum Albert Aftalion și John Maurice Clark. Teoria acceleratorului a încercat să explice de ce investițiile, care este un motor cheie al creșterii economice, au fluctuat atât de dramatic în timpul ciclurilor economice.

Principiul acceleratorului a fost conceput inițial ca un răspuns la volatilitatea observată a investițiilor în raport cu alte componente ale cererii agregate. În timp ce consumul tinde să se modifice treptat în timp, investițiile sunt mult mai sensibile la fluctuațiile condițiilor economice. Teoria acceleratorului sugerează că chiar și schimbările mici ale ratei de creștere a cererii de bunuri și servicii pot duce la schimbări majore în cheltuielile de investiții, deoarece firmele caută săși extindă sau săși reducă capacitatea de producție pentru a satisface cererea viitoare.

Acceleratorul a devenit o componentă critică a modelelor timpurii de creștere și dezvoltare economică. De asemenea, a jucat un rol esențial în dezvoltarea teoriilor ciclului de afaceri, care încearcă să explice fazele recurente de expansiune și contracție a activității economice. Sensibilitatea investițiilor la schimbările în creșterea cererii, așa cum a subliniat acceleratorul, a oferit o explicație plauzibilă pentru instabilitatea economiilor capitaliste.

Aplicații ale multiplicatorului și acceleratorului în politica economică

Conceptul de multiplicare este esențial pentru discuțiile moderne de politică oficială, în special în contextul recesiunii și al redresării. Guvernele folosesc adesea instrumente de politică fiscală, cum ar fi creșterea cheltuielilor publice sau reducerea impozitelor, pentru a stimula cererea și producția agregate. Efectul multiplicator sugerează că o creștere inițială a cheltuielilor guvernamentale poate duce la o creștere generală mai mare a venitului național prin runde succesive de consum.

De exemplu, în timpul crizei financiare globale din 2008, guvernele din întreaga lume au implementat pachete masive de stimulente fiscale menite să contracareze scăderea bruscă a cererii din sectorul privat. În Statele Unite,American Recovery and Reinvestment Act din 2009a fost unul dintre cele mai proeminente exemple de stimulent fiscal conceput pentru a profita de efectul multiplicator. Scopul a fost de a injecta bani în economie prin cheltuieli guvernamentale pentru proiecte de infrastructură, asistență medicală, educație și alte servicii publice, care, la rândul lor, ar genera locuri de muncă, vor crește veniturile și vor stimula cererea generală.

Mărimea multiplicatorului este un aspect cheie în elaborarea politicii fiscale. Dacă multiplicatorul este mare, atunci stimulul fiscal poate avea un impact semnificativ asupra producției economice și a ocupării forței de muncă. Cu toate acestea, dimensiunea multiplicatorului nu este constantă și poate varia în funcție de o varietate de factori, printre care:

• Propensiunea marginală de a consuma (MPC): cu cât este mai mare MPC, cu atât este mai mare multiplicatorul, deoarece mai mult din fiecare dolar suplimentar de venit este cheltuit mai degrabă decât economisit.
• Starea economiei: multiplicatorul tinde să fie mai mare în perioadele de șomaj ridicat, deoarece resursele inactive pot fi utilizate mai ușor. În schimb, în ​​perioadele de ocupare deplină, efectul multiplicator poate fi mai mic, deoarece cererea crescută poate duce la prețuri mai mari (inflație), mai degrabă tau o producție mai mare.
• Deschiderea economiei: întro economie deschisă cu comerț semnificativ, o parte din cererea crescută generată de cheltuielile guvernamentale se poate „scăpa” în alte țări sub formă de importuri, reducând dimensiunea multiplicatorului intern.

Deși multiplicatorul este adesea asociat cu politica fiscală, principiul acceleratorului este mai strâns legat depolitica de investițiiși de rolul investițiilor din sectorul privat în stimularea creșterii economice. Investițiile sunt una dintre cele mai volatile componente ale cererii agregate, iar înțelegerea factorilor care influențează deciziile de investiții este esențială pentru stabilitatea economică.

Guvernele pot influența investițiile printro varietate de instrumente de politică, cum ar fi:

• Politica ratelor dobânzii: ratele mai mici ale dobânzii pot încuraja investițiile prin reducerea costului împrumutului, în timp ce ratele mai mari pot diminua investițiile prin scumpirea împrumutului.
• Politica fiscală: stimulentele fiscale, cum ar fi amortizarea accelerată sau creditele fiscale pentru investiții, pot încuraja firmele să investească în noi bunuri de capital.
• Investiții publice: guvernele se pot implica și în investiții publice în infrastructură, educație și tehnologie, care pot „aglomera” investiții private prin creșterea productivității capitalului din sectorul privat.

Principiul acceleratorului sugerează că schimbările în creșterea cererii pot duce la schimbări semnificative ale investițiilor. De exemplu, dacă guvernul adoptă politici care stimulează cererea de bunuri și servicii (cum ar fi prin stimulente fiscale), firmele pot răspunde prin creșterea investițiilor în mașini și echipamente noi pentru ași extinde capacitatea de producție. Această investiție indusă poate stimula și mai mult producția economică, creând o buclă de feedback pozitiv.

Unul dintre cele mai puternice aspecte ale principiilor multiplicatorului și acceleratorului este potențialul lor de a se consolida reciproc în stimularea creșterii economice. Această interacțiune este adesea denumitămodelul multiplicatoraccelerator, ceea ce explică modul în care micile modificări ale cheltuielilor sau cererii autonome pot duce la fluctuații mari ale producției și investițiilor.

De exemplu, luați în considerare un scenariu în care guvernul își mărește cheltuielile pentru proiecte de infrastructură. Această creștere inițială a cheltuielilor declanșează un efect amplificator, deoarece firmele de construcții implicate în proiecte plătesc salarii muncitorilor, care la rândul lor cheltuiesc veniturile pe bunuri și servicii. Pe măsură ce cererea de bunuri și servicii crește, întreprinderile pot descoperi că trebuie săși extindă capacitatea de producție pentru a satisface această nouă cerere. Acest lucru duce la investiții induse, deoarece firmele investesc în noi bunuri de capital (cum ar fi mașini și fabrici. Rezultatul este unefect de accelerator secundar, care crește și mai mult producția și venitul.

Combinația dintre multiplicator și accelerator poate crea cicluri virtuoase puternice de creștere economică. Cu toate acestea, această interacțiune poate duce și la cicluri vicioase în timpul recesiunilor economice. Dacă creșterea cererii încetinește sau se oprește, firmele pot reduce investițiile, ceea ce duce la scăderea veniturilor și a producției, ceea ce, la rândul său, reduce cererea și mai mult. Acest lucru poate crea o spirală descendentă de scădere a investițiilor, a producției și a ocupării forței de muncă, exacerbând efectele unei recesiuni.

Limitări și critici ale multiplicatorului și acceleratorului

Deși multiplicatorul și acceleratorul sunt concepte puternice, ele nu sunt lipsite de limitări și critici. Înțelegerea acestor limitări este importantă pentru evaluarea utilității lor în analiza economică și proiectarea politicilor.

• Presumarea MPC constantă: multiplicatorul presupune căpropensiunea marginală de a consuma(MPC) rămâne constantă în timp. Cu toate acestea, în realitate, MPC poate varia în funcție de o varietate de factori, cum ar fi nivelul veniturilor, încrederea consumatorilor și așteptările cu privire la condițiile economice viitoare. Dacă consumatorii devin mai pesimiști cu privire la viitor, aceștia pot alege să economisească mai mult din veniturile lor, reducând eficiența multiplicatorului.
• Scurgeri din fluxul circular: efectul multiplicator presupune că toate veniturile generate dintro creștere inițială a cheltuielilor sunt recheltuite în cadrul economiei interne. În realitate, o parte din aceste venituri pot „scăpa” din economie sub formă deeconomii, taxe sau importuri, reducând dimensiunea multiplicatorului. De exemplu, întro economie deschisă cu comerț semnificativ, consumul crescut poate duce la importuri mai mari, de care beneficiază producătorii străini mai degrabă decât firmele interne.
• Excluderea: o critică obișnuită a cheltuielilor guvernamentale ca instrument de stimulare este că acestea pot duce laexpulzarea, în cazul în care creșterea cheltuielilor guvernamentale înlocuiește investițiile din sectorul privat. Acest lucru se poate întâmpla dacă împrumuturile guvernamentale cresc ratele dobânzilor, ceea ce face mai costisitoare pentru firmele private să se împrumute și să investească. Dacă are loc excluderea, thEfectul net al stimulentelor fiscale poate fi mai mic decât se aștepta.
• Presiunile inflaționiste: efectul multiplicator presupune că creșterea cererii duce la creșterea producției. Cu toate acestea, dacă economia funcționează deja la capacitate maximă sau aproape, cererea suplimentară poate duce lainflațiemai degrabă decât la creșterea producției. În astfel de cazuri, multiplicatorul poate fi mai mic, deoarece prețurile mai mari erodează puterea de cumpărare a consumatorilor.

• Presumarea raportului capital fixproducție: acceleratorul presupune o relație fixă ​​între nivelul producției și cantitatea de capital necesară pentru a o produce. Cu toate acestea, în realitate, firmele își pot ajusta raportul capitalproducție în timp, în special ca răspuns la schimbările de tehnologie sau prețurile factorilor. Aceasta înseamnă că relația dintre modificările producției și investiții poate să nu fie atât de simplă pe cât sugerează acceleratorul.
• Volatilitatea investițiilor: una dintre perspectivele cheie ale acceleratorului este că investițiile sunt foarte sensibile la schimbările în creșterea cererii. Deși acest lucru poate explica volatilitatea investițiilor în timpul boomurilor și crizelor economice, poate, de asemenea, face investițiile dificil de anticipat. Dacă firmele devin excesiv de optimiste în perioadele de creștere rapidă, ele pot suprainvesti, ceea ce duce la un exces de capacitate și la scăderi drastice ale investițiilor atunci când cererea încetinește.
• Rolul limitat al așteptărilor: modelul tradițional de accelerare se concentrează pe relația dintre modificările producției și investiții, dar minimizează rolulașteptărilorîn deciziile de investiții. În realitate, firmele iau decizii de investiții pe baza așteptărilor lor cu privire la cererea viitoare, ratele dobânzilor și profitabilitatea. Aceste așteptări pot fi influențate de o gamă largă de factori, inclusiv stabilitatea politică, schimbările tehnologice și condițiile economice globale.
• Instabilitatea economică: deși acceleratorul poate ajuta la explicarea fluctuațiilor economice, poate contribui și lainstabilitatea economică. Dacă firmele își bazează deciziile de investiții doar pe schimbările pe termen scurt ale cererii, ele pot ajunge să investească excesiv în timpul boomurilor și să subinvestească în timpul crizelor, exacerbând natura ciclică a economiei.

Aplicații contemporane ale multiplicatorului și acceleratorului

Conceptul de multiplicator a fost încorporat în modelele macroeconomice moderne, în special în modelele keynesiene și noi keynesiene. Aceste modele subliniază rolul cererii agregate în determinarea producției și a ocupării forței de muncă, iar multiplicatorul este un mecanism cheie prin care modificările politicii fiscale afectează economia.

În modelele noi keynesiene, multiplicatorul este adesea combinat cu alte elemente, cum ar fiprețurile lipiteșirigiditatea salariilor, pentru a explica de ce economiile nu revin întotdeauna la ocuparea deplină a forței de muncă. automat. Multiplicatorul este, de asemenea, utilizat pentru a evalua eficacitatea politicii monetare și fiscale în stabilizarea economiei în timpul recesiunilor.

Acceleratorul rămâne un concept important în modelele decomportament de investițiișiciclurile de afaceri. Modelele moderne încorporează adesea acceleratorul alături de alți factori, cum ar firatele dobânzii,așteptărileșischimbările tehnologice, pentru a explica fluctuațiile investițiilor.p>

De exemplu, teoria q a investițiilor a lui Tobin se bazează pe accelerator, subliniind rolul valorii de piață a firmelor în raport cu costul de înlocuire al capitalului. Atunci când valorile de piață ale firmelor sunt ridicate în raport cu costul capitalului, este mai probabil ca acestea să investească, amplificând efectul accelerator. În mod similar, teoria opțiunilor reale sugerează că firmele pot întârzia investițiile în medii incerte, modificând mecanismul tradițional de accelerare.

Concluzie

Multiplicatorul și acceleratorul rămân concepte fundamentale în înțelegerea dinamicii creșterii economice, a investițiilor și a ciclurilor de afaceri. În timp ce multiplicatorul subliniază rolul consumului și al cheltuielilor guvernamentale în stimularea producției economice, acceleratorul se concentrează pe sensibilitatea investițiilor la modificările creșterii cererii. Ambele concepte au jucat un rol esențial în modelarea teoriei și politicii economice, în special în contextul stimulentelor fiscale și al politicii de investiții.

În ciuda limitărilor și criticilor lor, multiplicatorul și acceleratorul continuă să joace un rol crucial în analiza macroeconomică modernă. Înțelegând modul în care aceste două mecanisme interacționează, factorii de decizie pot elabora mai bine strategii pentru a promova stabilitatea economică, creșterea și redresarea, în special în perioadele de recesiune economică. Pe măsură ce economiile continuă să evolueze, informațiile oferite de multiplicator și accelerator vor rămâne instrumente valoroase pentru a naviga pe peisajul complex și în continuă schimbare al activității economice.